Radu Bogdan (n. la Galați, 14 martie 1920, d. la București, 15 august 2011), este una dintre cele mai marcante personalități ale istoriei artei româneşti. Istoric și critic de artă, scriitor și publicist, Radu Bogdan și-a legat în primul rând numele de pictura lui Ion Andreescu. Studiului cvasi-exhaustiv al lucrărilor marelui nostru pictor,  Radu Bogdan i-a închinat activitatea sa de cercetare de aproape șapte decenii. Riguros și impetuos în proporții egale, Radu Bogdan  a avut prilejul să cunoască, în lungul bogatei sale existenţe, întinsă pe mai bine de nouă decenii, figuri importante. A respirat acelaşi aer cu Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, contactul cu fiecare dintre aceste personalităţi modelând tânărul de pe atunci, care le căuta, sagace, proximitatea. Anii '40 îl găsesc la Radiodifuziunea Română, prilej cu care este trimis să-l întâmpine la aeroport pe Yehudi Menuhin şi dă mâna cu George Enescu însuşi. În aceeaşi calitate, de reporter, i-a luat un interviu la Bucureşti lui Elya Ehrenburg. La institutul de Istoria artei, înfiinţat în anii '50 de profesorul său, George Oprescu, Radu Bogdan a fost coleg şi prieten cu Ion Frunzetti, Răzvan Theodorescu şi mai tinerii pe atunci, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. În plan internaţional, a legat relaţii şi a purtat o importantă corespondenţă cu Albert Skira, Marc Chagall, Jacob Berenson, Giselle Freund, Albert Boime, pentru a nu cita decât numele cele mai celebre.

În urma maestrului Radu Bogdan au rămas mii de file dactilografiate, fotografii, clișee, pliante, pe care fundația care îi poartă numele își propune să le aducă în atenția publicului larg și a cercetătorilor din domeniu.